Titlul paginii web

weekendpuppy.jpg
Prin draperia trasa , luna isi strecoara razele in camera si le rasfrange asupra cartilor uitate pe masa . Langa pat , intr-un cosulet micut ,plin de jucarii , e locul meu , al sufletului care nu poate sa traiasca nicio clipa fara stapana lui. Cred ca sentimental e reciproc …de fapt, sunt sigur pentru ca de multi ani , nici nu le mai stiu numarul , suntem de nedespartit.
In fiecare seara se plimba pe stradute in care timpul s-a oprit. Se opreste la casele tapetate ci iedera , la portile caselor parasite pe care nu le mai atinge nimeni de mult timp. Lasa toate culorile sa patrunda in ea. In fiecare zi, isi ia cartile si isi lasa gandurile sa o exileze in alte lumi. Acolo unde oamenii valseza bizar pe muzica ochilor sai . are o stare continua de somnolenta , obrazul cald de somn si rece de vis . o privesc in tacere.
Dimineata se trezeste cu senzatia ca lumea se reinventeaza pe sine in fiecare noapte. In timp ce ea sta acolo , departe , in somnul ei, parka toti atomii palpita si se dezintegreaza in atmosfera de cerneala a noptilor. Fiecare rasarit e o tresearire lucioasa , un ac in perna somnului. O urmez in povestea care incepe …si atunci simt ca sufletul meu se naste …simt ca traiesc , chiar daca sunt un simplu caine. Exuberanta ei ma ajuta sa zbor pe taramul feeric al fanteziei.
Intr-o zi a fost altfel…a uitat de mine , dar am iertat-o. patrunsese intr-o visare nepamanteana , nu respire….era doar ea , insa uitase de lume , de tot , de toti…o apasa ceva , dar nu sriu exact ce…a ramas un mister. Acea zi a trecut si am descoperit din nou ca alaturi de ea fiecare zi e o aventura , o calatorie pe tarmuri necunoscute , care cuvanteaza intr-o singura limba. Pentru mine , ea e profesoara desavarsita a vietii .Chiar daca uneori e cam pesimista , am invatat sa o descopar zi de zi.
Priveste pe fereastra , dar somnul nu mai apare ; cauta odihna , dar luna plina a nesomnului strafulgera in suflet. Noaptea devine o evadare in intuneric , o punte spre adevar. Vraja nepatrunsa a intunericului o transforma in prizoniera unui jurnal in care exista doar ca sa poata sopti cine este. Ma regasesc in profunzimea ei si as vrea sa o pot urma , sa pot sa scriu pe cer cu vantul , sa descopar lumea. Insa mi-e imposibil sa fac ceea ce face ea zilnic . ii ofer un suflet sensibil , visitor , melancholic , care nu mai e de mult el al unui animal.
Nu este atat de trista in fiecare zi…e doar o parte navazuta de ceilalti , care nu o cunosc atat de bine. Eu tind sac red in continuare ca fara mine viata ei ar fi fost pulbere fina de scrum cenusiu…
Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "6114"
Partea de jos a paginii web
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one