Titlul paginii web

Imi place ca apare cand te astepti mai putin, te prinde intotdeauna nepregatit si te uda groaznic (de bine), dar nu poti sa te superi pe ea. Nu racesti niciodata din cauza ei pentru ca esti prea fericit cand se opreste si zambesti de figura de pui plouat pe care iti imaginezi ca trebuie sa o ai.

Istoria ploilor de vara ar suna cam asa: se pornesc din niste nori naravasi care alearga pe cer ca niste armasari salbatici, le intalnesti intr-o zi teribil de calduroasa si sunt cele care te racoresc intotdeauna, aruncandu-te in nostalgii. Mirosul de praf umed iti aminteste de zilele in care te ascundeai impreuna cu alti copii in scara blocului si traiai din plin emotia unei aventuri in mijlocul naturii dezlantuite, descrisa numai in cartile cu naufragiati ale lui Jules Verne unde actiunea se petrecea bineinteles pe insule pustii cu nisipuri albe si nesfarsite (insule care se dovedeau a fi populate de canibali).

Hey! Numai eu am simtit asa?? Probabil ca imaginatia mea de copil era mult prea bogata. Era vorba, totusi, de o scara de bloc…

Imi plac frunzele smulse de vantul ploii (e chiar furtuna, dar mie imi place sa o alint) de vara, chiar daca am o oarecare mila si regret viata lor prea scurta (mor tinere si nu vor simti vreodata toamna care le imbatraneste…oara asta nu inseamna ca, de fapt, ele sunt acele frunze anarhice care nu au vrut sa contribuie la melancolia tomnatica si sa asiste la iubirea ce se consuma molcom prin parcuri?). De ce imi plac? Cand privesti asfaltul ud si vezi ca i-au crescut ochi si mai observi ca sunt si verzi (de
frunze) parca iti mai vine sa traiesti, nu gluma! Cand natura lasa urme (ori semne) iti dai seama ca nu esti singur.

Apoi, ar mai fi ceva: ca in orasul asta mereu aglomerat si mereu trist, toata lumea alearga (la propriu!) si toti sunt atat de departati si despartiti unii de ceilalti, atat de inecati in propriile ganduri (cand in interior e seceta), prea deconectati de natura si inutil preocupati de ce urmeaza sa faca…incat e imposibil sa nu vezi ca ploaia asta aparuta din senin ii uneste sub refugiile din statii,ori sub copertinele de la intrarile in magazine, ii face sa priveasca spre cer (chiar si pentru a vedea cat timp o sa mai dureze???), le aduce un zambet sau o injuratura…altfel spus, le alunga, chiar si pentru cateva minute, acele ganduri murdare de noroiul uscat.

Eu…

Eu doar astept sa scap de examene si sa prind ploile de vara undeva la tara ori la munte, sa le simt mirosul ascunsa sub umbrela unui stejar batran, sa privesc din cerdac cum danseaza frunzele gadilate de greutatea stropilor si cum se infoaie de bucurie ratustele, ori sa ma las pur si simplu in voia naturii si sa privesc spre cer pentru a simti picaturile pe obraji si pleoape, apoi sa scot limba :) si sa gust ploaie curata. Ploaie de vara
Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "5786"
Partea de jos a paginii web
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one