Titlul paginii web

Cum poti sa te plictisesti traind?

Savurez o ciocolata. Carbohidrati, zahar si grasime. Calorii goale! Dar pretul platit e mic comparativ cu placerea momentana si vivida pe care mi-o provoaca. Traim in epoca informatiei. Noi si noi bucatele de informatie ne bombardeaza zilnic. Poate acum cateva decenii un om normal dadea intr-o viata peste cantitatea de date cu care noi ne intalnim intr-o singura zi. De la enervantele dar stralucitoarele reclame elegante si pana la un tratat de anatomie, totul e informatie pe paine. Noi insine suntem niste baze de date complexe si vaste. Simturile noastre filtreaza aceast amalgam urias de senzatii dar totusi, creierasele noastre inca au o gramada de lucru.

Ma gandeam insa la cat de hranitoare e aceasta papica pe care o servim mintilor noastre. Forma preferata de relaxare a fiecaruia poate sa difere. De la filme, jocuri pe calculator sau nu, carti, iesiri cu prietenii, plaja, droguri, alcool, tigari, disco, gatit, jucatul cau pisoiul, etc. Relaxarea pare a fi definita ca si activitatea pe care o faci atunci cand nu esti la servici sau scoala si poti alege ce vrea inimioara ta din multitudinea de actiuni posibile, dar cu conditia sa fie ceva care sa nu te solicite fizic sau/si mental. Practic e ceva ce faci atunci cand nu ai chef sa faci nimic. Cate ore pe zi ne plictisim in acesta era ingrasata cu informatie si tot ce facem este sa aprindem televizorul sau sa deschidem o revista de prost gust? Probabil ca multe, daca stam sa calculam bine. Dar relaxarea in sine nu e problema. Relaxarea e buna, e sanatoasa chiar atat timp cat se distribuie cu masura. Baiul e cu ce ne omoram timpul. Bombele de informatie sunt ca si bombele de calorii. Unele sunt bune, hranitaore pentru creieras respectiv corp, altele insa sunt goale sau chiar mai rau, fac mai mult rau decat bine. Informatia goala, prin analogie cu caloriile goale, nu face altceva decat sa ne rapeaca ani pretiosi din viata. O tampenie de film la care ne uitam din plictiseala, o revista sau carte scrise aiurea, o companie nesatisfacatoare sunt lucruri pentru care ne punem viata pe "pauza" si asistam tampiti la spectacolul oferit, fara a-l savura pe deplin si fara a invata nimic din el.

Cum e posibil oare ca intr-o epoca in care informatia se gaseste pe peretii cladirilor sa existe atata informatie goala, lipsita de sens si de miez? Cum e posibil oare ca intr-o epoca in care se publica mai mult decat oricand, se promoveaza cultura si educatie mai mult decat in toata istoria omenirii, noi, oamenii, sa apasam pe bumbul unei telecomenzi din sofaua noastra confortabila si sa acceptam ceea ce e pe ecran fara scrasnet, ca bine o fi, oricum o sa adorm? Cum e posibil sa nu stim sa discernem intre informatie bogata in informatie si informatia dezbracata de continut? Cum e posibil ca cea mai mare parte a vietilor noastre nici sa nu ne intereseze sa aflam mai multe, sa nu ne fie sete de a cunoaste misterele acestui univers care oricum nu ar incapea in capusorul nostru nici sa vrem? Informatia "iami" e acolo si ne sta la dispozitie, intre "a ne naste" si "a muri", in locul acesta ce se numeste viata si a carui scop trebuie sa-l desoperim fiecare in parte. Cum cineva se poate plictisi pe lumea asta? Cum poti sa te plictisesti traind? E ca si cand ai trai la Polul Nord si la Polul Sud in acelasi timp...
Recieve news about this website directly to your mailbox
Scrieţi codul de control "3185"
Partea de jos a paginii web
Name
Email
Comment
Or visit this link or this one